Limba mielului

In traditia populara limba mielului este explicata astfel:

-frunzele si florile se puneau in oblojeli pe rani.
-Decoctul se lua contra varsatului, scarlatinei si in bolile basicii udului.
-Ceaiul din flori se lua contra tusei.
-In Maramures ceaiul din flori, frunze sau radacini se folosea contra racelilor si -raguselii, pentru "coacerea" tusei si curatirea sangelui.
-Se mai lua contra retentiei de urina.

 Un bun remediu pentru o viata stresata

 Un bun diuretic si depurativ

 Bogat in minerale, in special potasium

 Un ceai facut in frunzele plantei ajuta in raceala, reducand febra si ajutand in cazul bronsitei

 Expectorant

 Trateaza boli de rinichi si vezica

 NU ESTE RECOMANDATA BOLNAVILOR DE FICAT

 Frunzele sunt folosite pentru bandajarea zonelor inflamate

 Semintele sunt cunoscute pentru scaderea tensiunii

 Tot semintele ajuta la balansarea hormonala

 Diminueaza durerile premenstruale

 Super pentru problemele legate de piele

Frunzele si florile se consuma ca atare, avand un gust asemanator cu castravetele bogate in calciu. Frunzele se pot adauga in ciorba, exact ca orice planta aromata. Florile de asemenea sunt superbe decoratiuni pentru torturi si prajituri

--frunzele se pot recolta primavara tarziu si vara atunci cand planata infloreste

Limonada din frunze :

¼ ceasca suc de lamaie proaspat stors

2 linguri zahar(dupa gust)

4 frunze

2 cani apa

Indicatii :

Se toarna toate ingredientele intr-un blender si se amesteca circa 3sec. Se toarna amestecul peste cuburi de gheata intr-un pahar inalt si se serveste.

Papadia

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele convalescenta, etc. Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii

Recoltarea frunzelor, a florilor sau a bobocilor de papadie se face primavara, inaintea sau la inceputul florii, iar uscarea lor se realizeaza la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. In schimb, radacinile pot fi recoltate din luna iulie pana toamna tarziu si se usuca la soare, dupa ce au fost in prealabil spalate si indepartate cele seci sau noduroase. Este bine ca recoltarea plantelor si florilor sa se faca de pe terenuri aflate la periferia oraselor, mai putin poluate si care nu au primit substante chimice, pesticide, ierbicide, etc

Inca din antichitate, frunzele tinere de papadie au fost consumate sub forma de salata mult apreciata pentru gustul deosebit, usor amarui. Ca valoare nutritiva, ea se situeaza cu mult inaintea laptucii, a spanacului, a rosiilor, etc. - avand 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogata in protide (2,8%) si glucide (7,5%). Frunzele verzi mai contin vitaminele A, B2, G si D, precum si numeroase elemente minerale, fiind indicate in curele timpului de primavara. Din frunzele tinere se obtine o excelenta salata; se spala bine cu apa rece, se sareaza, li se adauga otet si ulei, putand fi consumate ca atare sau ca un adaos la slaninuta taiata bucatele foarte mici in prealabil rumenite. Salata poate fi data la cuptor incins timp de 2-3 minute

In afara de salata, frunzele proaspete se pot adauga si altor mancaruri, mai ales celor cu carne si peste. Floarea, eventual macinata, se adauga de asemenea la ciorbe si salate orientale sau poate fi consumata prajita, ca o adevarata delicatesa(eventual incrustata in malai-pane). Radacina uscata si tocata marunt se foloseste la prepararea unei excelente bauturi care poate inlocui cafeaua sau ceaiul. Dupa ce radacinile au fost curatate si spalate bine se fierb in apa sarata cam 5-6 minute, apoi se pun la uscat.

Florile galbui, atat de raspandite, pot fi folosite si ele la prepararea dulcetii. Pentru dulceata se aduna circa 400 de flori de papadie care se lasa in apa rece timp de o zi. Dupa ce au fost bine spalate, florile se amesteca cu o lingura de sare de lamaie, sau 2 lamai taiate marunt, inclusiv coaja. Amestecul respectiv se toarna intr-un vas de 0,5 litri plin cu apa clocotita, dupa care totul se fierbe timp de 15 minute. Fiertura respectiva, radacina, se strecoara, i se adauga 1 kg zahar si se fierbe din nou pana se obtine o zeama de dulceata asemanatoare ca densitate si gust cu mierea de albine.

Proprietatile miraculoase, terapeutice, ale acestei plante se conserva foarte bine si cand aceasta este preparata sub forma de nectar. Intr-un borcan de 3 litri se pun straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos, totul bine tasat pana ce intreaga masa devine compacta si aerul este eliminat complet. Produsul astfel obtinut se prezinta sub forma unui lichid brun, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars. Din acest nectar se consuma cate 1 lingurita pe zi ca atare sau ca adaos la ceai sau alte bauturi nealcoolice

Grausorul sau Untisorul

Planta erbacee si perena, grausorul creste in paduri si tufisuri. Acestei plante ii place umezeala de aceea prefera locurile umbroase si umede. Frunzele sunt de culoare verde-stralucitor si se culeg inainte de inflorire.

In alimentatie se pot consuma sub forma de salata fiind asortata fripturii de miel, in supe, ciorbe si diferite mancaruri. In stare cruda se recomanda a fi consumat in cantitati de cel mult 100 de grame pe zi. Grausorul poate fi folosit in uzul extern in medicina umana pentru tratarea hemoroizilor, varicelor si bolilor de piele. Se prepara infuzie care se foloseste in bai locale pe locurile afectate. Din sucul proapsat se poate prepara si alifie de grausor in amestec cu unt clarifiat.

Flori de primavara - Grausorul (untisorul) sau celandinele - printre primele flori care rasarr primavara, alaturi de ghiocei, viorele, branduse, toporasi sau brebenei. Primavara, alaturi de leurda, stevia, urzicile si papadia, frunzele de untisor ne detoxifica organismul. Il putem folos crud si proaspat in salate. Gustul untisorului este un gust fraged si bun. O salata excelenta si delicioasa este aceea facuta din leurda, untisor si mararul tocat; se mai adauga suc de lamaie, ulei, piper si sare si gata masa! Untisorul se foloseste si in cosmetica: se spune ca trateaza foarte bine cearcanele. Se cumpara sau se culege 2 legaturi de untisor de padure care se amesteca cu un pahar de apa minerala, flori de arnica, trandafir rosu si de maces (cate o lingurita) si 15 lingurite de ulei de susan. Toate aceste ingrediente se paseaza, se toaca marunt, se dau in clocot doar in apa minerala si se mixeaza dupa care, se pune amestectul intr-un borcan la racit. Se maseaza zilnic zonele cu cearcane cu aceasta crema dupa care se spala. Rezultatele nu vor intazia sa apara. Untisorul vine din latinescul Ficaria verna, stiintific numindu-se Ranunculus ficaria si face parte din familia Magnoliopsida. Popular acestei floricele i se mai spune: basicuta porcului, branza vacii, calce mica, ceirot, fetica, grausor marunt, iarba randunelului, salata cucului, salata de camp, salata mica, salata mielului, salata nemteasca, salata salbatica, scalci mici, scanteuta galbena, untisor, untisorul vacii sau untul vacilor.

Macrisul

Macrisul este una dintre cele mai timpurii plante care apar dupa gerurile iernii chiar inaintea tuturor celorlalte zarzavaturi. Are un gust placut si un continut ridicat de vitamina C fiind considerat un foarte bun revitaminizant. Ca aliment se poate utiliza in salate in amestec cu alte zarzavaturi sau legume (morcov, patrunje, telina), in supa sau pireuri de plante. Datorita componentilor sai ajuta digestia si creste apetitul.

De asemenea combate avitaminovele si este recomandat in eczeme, diaree. Infuzia de macris se foloseste in tratarea intoxicatiilor cu mercur sau arsenic. Extern, decoctul de macris ajuta la rezolvarea ulceratiilor gurii sau la vindecarea ranilor din gura. Consumat in cantitati mari macrisul provoaca intoxicatii. Contraindicatiile sunt in cazurile de boli grave de plamani, astm, guta, artrita si litiaza renala

Frunzele de macris…

… contin mult fier, vitamine si acid oxalic, ceea ce ii da un gust astringent. Datorita continutului de acid oxalic nu se recomanda celor care sufera de boli ale rinichilor sau persoanelor cu reumatism.

Medicina populara pomeneste radacina de macris ca un medicament al ficatului. Radacina rasa si utilizata sub forma de decoct face minuni in tratamentul unor boli de piele sau al tumorilor benigne si chiar maligne. In cure de detoxifiere, care dureaza cateva luni, radacina de macris reface ficatul.

Asmatuiul

Asmatuiul sau hatmatuchiul este o planta asemanatoare patrunjelului. Frunzele au gust amarui aromatic. Acesta apare in luna martie in raristea padurilor, in curti sau oriunde are un pic de umbra. Avand un continut mare de vitamine, fier si uleiuri volatile, asmatuiul este stimulent, depurativ, diuretic, aperitiv, stomahic, laxativ, anticanceros si ajuta la evacuarea bilei. Este folosit in medicina traditionala in tratarea scorbutului, gutei, reumatismului, litiazei renale.

In cosmetica are rol de catifelare a pielii fetei si intarzie aparitia ridurilor. Cataplasmele cu plante proaspat zdrobite se aplica direct pe fata lasandu-le sa actioneze 10-20 de minute.

In alimentatie asmatuiul poate fi consumat direct in salate, ciorbe sau sucul proaspat in oftalmii tenace punandu-se cite doua picaturi in fiecare ochi. Cataplasmele cu infuzie sau decoct de asmatui sunt folosite contra hemoroizilor si pe plagile canceroase. Frunzele proaspete se pot pune sub forma de comprese pe sani pentru a opri lactatia. Decoctul se mai poate utiliza si la spalatul suprafetelor iritate a feselor bebelusilor.

Mesteacanul

Mesteacanul apare unde nici nu te astepti. Prezinta o scoarta alba crestata. Este unul dintre cei mai adaptabili copaci, capabil sa traiasca in cele mai aspre si diverse medii.

Se face ceai din seva de mesteacan !

Se face o incizie in tulpina mesteacanului atat cat sa intre o stinghiutza de lemn precum la cazanul cu tzuica pentru a permite sevei sa se scurga intr-un recipient facut din scoartza de mesteacan !

Pentru a realiza un recipient din care se va savura ceaiul de mesteacan va trebui procurata o bucata destul de mare de scoarta de mesteacan care se taie circular formand un cerc cu diametrul de aprox 20 cm !

Dupa aprox.2-3 ore se colectioneaza seva care se poate consuma pur si simplu sau sub forma de ceai !

Ceaiul de prepara astfel : -se incalzeste seva aproape de punctul de fierbere

-se introduc ace de pin(contin multa vit C) taiate marunt in seva incalzita

-se strecoara in ‘canutza’