Plante medicinale - Cicoare

Această plantă, cicoarea (Cichorum inthybus), denumită popular şi doruleţ, încingătoare, ochiul fetei, paza drumului, sporiş, este cunoscută de foarte multă vreme pentru proprietăţile ei curative. încă vechii egipteni o cunoşteau şi o foloseau ca leac în tratarea bolilor de ficat, vezică şi rinichi. Este o plantă foarte răspândită, floricelele sale albastre luminează la marginea drumurilor. Rădăcina de cicoare a fost folosită în vremuri de restrişte pentru prepararea „cafelei de cicoare" un popular înlocuitor de cafea. Planta conţine acid cichoric, înrudit cu cinarină din frunzele de anghinare, ceea ce o face aţâţ de folositoare în tratamentul afecţiunilor hepatice. Se utilizează atât planta (tulpină şi flori) în timpul înfloririi cât şi rădăcina. S-a observat că ceaiul preparat din rădăcina de cicoare este mai bun, mai activ decât cel preparat din tulpină şi flori. Planta creşte practic ca o buruiană în locurile cele mai diferite. Poate atinge o înălţime de 50-100 cm. Are frunze mici, flori albastre ca ochii unei fete frumoase, flori ce se deschid doar când vremea este însorită şi se trec apoi repede. Florile se deschid la răsăritul soarelui şi se închid la amiază. Cunoscutul medic al antichităţii, Galeniu, o denumea „prietena ficatului". O legendă larg răspândită în popor, spune că ea a fost cândva o fată frumoasă care îşi aştepta iubitul la margine de drum. Cine dezgroapă rădăcina şi atinge partenerul cu ea, poate fi sigur de toată dragostea şi fidelitatea sa. Dacă rădăcina este scoasă cu o bucată de lemn în care a trăznit, rădăcina va apăra pe cel ce o poartă de toate necazurile şi de toate bolile. încă din secolul al XVIII-lea, Frederic cel Mare a forţat cultivarea cicoarei pentru proprietăţile ei curative şi pentru rădăcinile din care se prepara înlocuitorul de cafea. Planta are un efect deosebit pentru stimularea poftei de mâncare (cazurile de inapetenţă), în tratamentul afecţiunilor hepatice şi eliminarea defectuoasă a bilei. Cine suferă de tulburări ale metabolismului (schimbul defectuos de substanţe) se vindecă dacă consumă ceai din tulpină sau rădăcină de cicoare. Cicoarea are proprietăţi diuretice (sporeşte eliminarea apei din corp), efecte de curăţirea sângelui. în combinaţie cu rădăcina de brustur, rădăcina de cicoare, preparată ca ceai, combate acneea, furunculoza şi vindecă bolile de piele. Are şi un efect laxativ uşor intrând împreună cu coaja de cruşin în preparatele vegetale cu efect laxativ (purgativ). Frunzele proaspete de cicoare împreună cu cele de păpădie se folosesc ca salată având un efect deosebit de bun în tratamentul bolilor de ficat. Planta se recoltează în două etape: în lunile iulie-august florile şi tulpina, iar în septembrie rădăcina. Reamintim principalele boli la care foloseşte în tratament ceaiul de cicoare: Constipaţie, tulburări menstruale, piele cu aspect pătat, afecţiuni ale veziculei biliare, în stările de depresiune provocate de stres şi în bolile stomacului şi intestinelor. în cazul crizelor de veziculă biliară, două ceşti de ceai de rădăcină de cicoare băute zilnic îmbunătăţesc cert starea pacientului, Ia fel ca şi în cazul celor suferinzi de splină, care, consumând ceai de rădăcină de cicoare şi seminţe de fenicul, se vor simţi cu mult mai bine.

Mod de folosire:

Ceai :

O linguriţă vârf uită de flori şi tulpini şi rădăcină de cicoare mărunţită, se opăreşte cu o cană (250 ml) de apă clocotită. Se lasă să stea o jumătate de minut, apoi se strecoară. Se bea cu înghiţituri mici înainte de mesele principale. Doza zilnică recomandată este de două căni.